Insumi EU

Insumi EU

3/08/2011

Love for Freedom...Love for Birds Porumbeii

 

Porumbelul (Columba palumbus) este o pasăre din familia Columbidae. Este pasărea cea mai larg răspândită în Europa.*Corpul porumbelului are formă de fus, aerodinamică. Pe corp are pene, fulgi și puf produse de piele. Penele au rădăcina înfiptă in piele. Fulgii sunt mai scurți, au axa mai flexibilă și acoperă tot corpul.
  • Capul este mic, rotund, mobil și are în partea anterioară ciocul
format din maxilare alungite, fără dinți și acoperite cu materie cornoasă.
  • Porumbelul este o pasăre bună zburătoare. Zborul este înlesnit
de oasele porumbelului, subțiri și pline cu aer. Ele se numesc oase pneumatice.
  • Porumbelul se hrănește cu semințe, pe care le apucă cu ciocul
și le înghite.
  • Porumbelul respiră prin plămâni, care sunt în legătură cu 9
saci aerieni de la care pornesc ramificații care ajung la oase.
  • Porumbeii trăiesc în perechi. Ei construiesc cuibul in care femelele depun ouă. Acestea sunt
clocite de amândoi, pe rând. Din ouă ies puii golași, neputincioși, cu ochii închiși, care nu pot zbura. Sunt hrăniți cu un lichid alb, secretat de gușa porumbiței, până când se pot hrăni singuri cu grăunțe.
  • Există diferite rase de porumbei : Voiajor, Cavaler, Coadă
de Păun etc. Porumbeii domestici își au originea în porumbeii sălbatici.

Porumbeii sunt păsări prietenoase,cu penajul divers colorat, delicate, gingaşe, mult îndrăgite de oameni. De aceea au fost repede domesticiţi şi primiţi pe lângă gospodăriile acestora. Mulţi oameni şi-au făcut o adevărată pasiune din creşterea porumbeilor.
Pe lângă frumuseţe, aceste păsări mai au şi alte calităţi deloc de neglijat: sunt rapizi, memorează foarte bine ruta pe care trebuie să o parcurgă, nu se lasă uşor prinşi de duşmani. Se pot întoarce pe drumul pe care au venit chiar de la 2 000 Km distanţă.
Corpul porumbelului are formă de fus, fiind o formă aerodinamică, adaptată la zbor. Capul este mic, rotund, mobil. În partea anterioară a capului se află ciocul, format din două maxilare alungite, fără dinţi, acoperite cu o materie cornoasă.Ciocul este mic şi scurt. Limba este musculoasă şi acoperită cu un strat cornos. La baza ciocului se află două umflături pe care sunt situate nările. Ochii sunt situaţi pe părţile laterale ale capului şi au trei pleoape: superioară, car este fixă, inferioară, care este mobilă, şi o membrană subţire care acoperă ochii ferindu-i de lumina puternică. Urechile nu au pavilioane, dar auzul este foarte bine dezvoltat, ca şi văzul. Mirosul şi pipăitul sunt mai puţin dezvoltate.
Porumbelul este o bună zburătoare. El are muşchi puternici, iar oasele, sunt subţiri şi pline cu aer. Bate rapid din aripi.

Respiră cu ajutorul plămânilor, care sunt în legătură cu 9 saci aerieni. De la aceşti saci pornesc ramificaţii care ajung la oase. Acesti saci pulmonari sunt părţile terminale ale unor bronhii. Intrarea şi ieşirea aerului din plămâni se face cu ajutorul aripilor. La ridicarea aripilor, sacii aerieni se dilată şi aerul pătrunde în ei , trecănd prin plămâni, unde rămâne o parte din oxigen. Prin lăsarea aripilor, sacii se comprimă, aerul ajunge din nou în plămâni. Aceştia iau din nou oxigen dar elimină şi dioxidul de carbon, care astfel este expirat. Iată cum respiraţia se face fără niciun consum de energie. În repaus, respiraţia se face datorită mişcărilor cutiei toracice...

Cea mai veche poveste despre un porumbel este cea a lui Noe, care a aflat ca apele incepusera sa se retraga de la porumbelul trimis in recunoastere, intors cu o crenguta de maslin in cioc - de unde s-a propagat si ideea de porumbel (alb) ca reprezentant al pacii....

Cel mai faimos porumbel voiajor a fost soldatul Cher Ami, care si-a trait scurta viata in glorie in timpul primului razboi mondial, cand a salvat vietile a 200 de oameni, cu pretul unui ochi si al unui picior, care i-a fost apoi inlocuit cu o proteza de lemn. A fost medaliat pentru eroism in serviciu, iar corpul lui se afla si acum la Muzeul de Istorie din Washington.
Lui i-a urmat G.I. Joe, in al doilea razboi mondial, si el medaliat, iar dupa ce a murit in "liniste", intr-o gradina zoologica, la varsta de 18 ani, corpul lui a fost mutat si pastrat la un muzeu.... 

Porumbeii

Ii vedem uneori chiar la fereastra apartamentului nostru de la etajul 5, ciugulind firimiturile de pe pervaz. Cand ne plimbam prin parc, aproape ca am putea calca din greseala pe coada celor care merg pe aceeasi alee cu noi.

Sunt porumbeii, aceste pasari pasnice si prietenoase, care s-au adaptat perfect traiului in preajma oamenilor. De altfel, si oamenii au dorit aceasta domesticire, cresterea porumbeilor fiind o adevarata indeletnicire inca de acum sute de ani. Nu atat gustul bun al carnii porumbeilor i-a determinat pe oameni sa adaposteasca aceste pasari pe langa casele lor si sa le hraneasca. Porumbeii au fost folositi, din cele mai vechi timpuri, drept transportatori ai unor mesaje importante: erau foarte rapizi, nu cereau alta plata in afara boabelor pe care le mancau, nu uitau niciodata drumul si cadeau rareori in mainile dusmanilor. Asadar, mesagerii perfecti.
Acum, columbofilii (cei care se ocupa cu cresterea porumbeilor de rasa) ingrijesc aceste zburatoare doar din pasiune, ducandu-si pasarile la diferite concursuri de penaj sau de zbor.
Porumbeii - sau hulubii, cum au mai fost ei numiti - sunt pasari de talie mijlocie sau mica, au corpul indesat, acoperit de un penaj divers colorat, iar capul este mic si ciocul - scurt. Marea majoritate a porumbeilor sunt vegetarieni, hranindu-se cu seminte, fructe sau frunze. In afara de speciile mari (care sunt si mai greoaie), aproape toti porumbeii sunt buni zburatori, tasnind in aer la orice semn de pericol, acceleratia fiind asigurata de ritmul foarte mare cu care pot bate din aripi. Isi fac cuiburi in copaci, pe cornise sau - in mult mai putine cazuri - chiar pe pamant, adaposturile porumbeilor fiind mai degraba fragile, atata vreme cat sunt construite numai din bete si crengute. Principalii dusmani naturali ai porumbeilor sunt uliul si soimul, doua pasari rapitoare extrem de puternice si de abile.
Una dintre cele mai mari ciudatenii remarcate de ornitologi la porumbei a fost faptul ca aceste pasari isi hranesc puii cu o substanta laptoasa (din gusa). Dintre toate celelalte pasari studiate pana in prezent, doar flamingo se mai comporta in acest fel. O alta particularitate: porumbeii sunt singurele pasari care pot suge apa cand beau (celelalte pasari trebuie sa ia apa in cioc pana isi umplu gura, apoi sa-si dea capul pe spate pentru a o putea inghiti). .

Simboluri

  • Simbolizeazã pacea interioarã, armonia si împãcarea.
  • El poate fi interpretat ca expresie a Sfântului Duh.
  • In mitologie porumbelul era considerat solul zeilor.

Semnificatia porumbelului

Fie ca il intalnim in imagini biblice, in foarte multe picturi, incorporat in diferite structuri arhitecturale porumbelul a devenit in timp un simbol acceptat si recunoscut pretutindeni. Porumbelul este simbolul universal al pacii si al sperantei, este pasarea ce i-a adus lui Noe ramura de maslin ca semn ca potopul a incetat si ca este un nou inceput.
Totodata incorporeaza elemente ca prietenie, bunatate, modestie, puritate si in acelasi timp, din punct de vedere religios, este privit ca un trimis al Duhului Sfant. Daca ai un vis in care se regaseste porumbelul, atunci acesta este aducatorul de vesti bune, iti ofera liniste si in acelasi timp intelepciunea pentru a face alegeri corecte in toate situatiile ce iti apar in cale.
In Persia, porumbeii erau crescuti in temple si la curtile imperiale, ca simbol al puritatii si virtutii zeilor. In Egipt, incoronarile si festivitatile de la curtile faraonilor erau marcate prin lansari de porumbei. In mitologia greaca, porumbelul este pasarea Afroditei, devenind un simbol al dragostei. Arabii vad in acesta un mesager al iubirii, norocului si pacii, al fidelitatii dintre sot si sotie. 

Zicatori

1 - A-l auzi gângurind este indicatia unei iubiri fericite, în functie de contextul visului.
2 - În general, porumbelul anuntã prietenia, împãcarea.
3 - Porumbelul îmblânzit, cu pene frumoase, de rasã bunã, prevesteste bãrbatului unirea cu o femeie foarte cinstitã si care va fi o mamã de familie exemplarã.
4 - Porumbelul sãlbatic, liber ca vântul, reprezintã femeia usoarã, infidelã.

Particularitati ale porumbeilor

In trecut, tinand cont de influenta puternica a Rollerului Oriental, majoritatea porumbeilor erau rolleri. In timp insa orientarea columbofililor s-a schimbat realizandu-se tot felul de incrucisari si infuzii obtinandu-se astfel zburatori care pastreaza din aspectul deosebit al rollerului insa creste durata de zbor si incepe sa dispara jocul.
Jocul este o predispozitie a unor rase de porumbei care se mosteneste ereditar. Porumbeii jucatori sunt acei porumbei crescuti pentru abilitatea lor de a se rostogoli peste cap (a juca) in zbor. Un bun jucator poate fi vazut executand "tumbe" nu numai in timpul zborului, ci si la coborarea de pe acoperisul casei, in curte sau chiar si in voliera.
Maniera jocului este o particularitate de rasa, dar si individuala. La majoritatea raselor de jucatori se observa ca la un moment dat porumbelul se opreste, isi bate aripile impreunandu-le deasupra spatelui, isi salta simultan coada, apoi cade inapoi executand cu repeziciune tumba, pe urma revine cu o bataie puternica in pozitia orizontala, continuandu-si zborul. Porumbeii jucatori zboara la inaltimi mari, de unde plonjeaza dandu-se peste cap. Campionii se rostogolesc chiar si de sase ori, atingand viteze-record de 150 km/h. Porumbeii care executa mai multe tumbe pierd din inaltime in pauza inerenta dintre ele. Unele exemplare joaca atat de tare incat cad ("cazatorii") si se zdrobesc de acoperisuri sau de pamant...

Porumbei King

Rasa a fost creata in S.U.A.,prin anii 1980-1900,selectionat din incrucisarea raselor Duchess,Calatori,Maltezi si Romani.
Greutatea sa este aproximativ 750-850g.
La inceput aceasta rasa a avut un singur scop,productia de carne,fapt pentru care in S.U.A. se mai numeste si porumbel de carne.
Se aseamana cu Porumbelul King pentru ornament,dar este mai inalt,mai lung si coada o poarta orizontal.Are oasele puternice,este masiv si in acelasi timp proportionat. Are ciocul puternic,de marime mijlocie,capul mare si botit,fara mot,gatul gros scurt si purtat vertical.Are pieptul bine dezvoltat.
Aripile sunt scurte,drepte,si sunt purtate pe o coada scurta si orizontala.Picioarele de marime medie si neincaltate.
Penajul pe corp este scurt,lins,unicolor sau dungat.
Are ochii galbeni,cu exceptia exemplarelor albe,care au ochii inchisi cu gene rosii subtiri.
Este o rasa foarte productiva,cu calitati bune pentru clocit si crestere a puilor. Daca este tinut in conditii optime de furajare si ingrijire,este foarte prolific.O pereche poate produce pe an 7-8 perechi de pui.



Varietate porumbei kingUN SCURT ISTORIC AL RASEI KING
Crearea porumbelului King ca o rasă de sine stătătoare a început cu mai bine de un secol în urmă. Cu toate că au fost mulţi crescători de porumbei care au pretins că au creat această rasă, se poate spune că „părintele kingului" este Harry Baker din Vineland-New Jersey, S.U.A., cel care a obţinut primul king alb. După câţiva ani în care şi-a conturat o viziune generală asupra a ceea ce vrea sa obţină, în 1890 el a început creearea unei noi rase de porumbei. Porumbelul din această rasă trebuia să fie un super-porumbel, un fel de toate în unu. Trebuia să fie mare şi fertil pentru producţia de carne, dar totodată să arate şi bine pentru a putea fi considerat un porumbel de ornament.


În 1892, Harry Baker a fost atât de mulţumit de ceea ce a rezultat în urma încrucişărilor realizate încât a hotărât să dea noii rase de porumbei, denumirea de KING. Se poate şi în acest caz spune că Baker era un previzionar, deoarece aspectul de atunci al rasei era incă mult inferior faţă de kingul din zilele noastre.
În 1895 Baker a fost forţat de împrejurări să îşi vândă porumbeii. I-a vândut lui William McMahon şi lui Harry Troth din Ifillvill – New Jersey, doi crescători locali. Nu trebuie uitată contribuţia fraţilor Giroux, din Vineland-New Jersey, la popularitatea şi faima pe care au porumbeii acestei rase acum. Aceştia au cumpărat primii porumbei king de la McMahon şi Troth. În scurt timp au început să producă la scară mare şi au ajuns să aibă cea mai mare fermă de porumbei din S.U.A. Firma lor producea mii de porumbei din rasa king destinaţi consumului, în fiecare an. Astfel au promovat kingul, care a ajuns poate cea mai cunoscută rasă din S.U.A.
Totodată a crescut şi interesul pentru king ca rasă de ornament, lucru dovedit de înfiinţarea în martie 1915 a „The American White King Association". Unul dintre fondatori a fost binecunoscutul Frank H. Hallman, editor şi proprietar al „American Pigeon Journal", care îndeplinea funcţiile de secretar şi casier al asociaţiei. Primul lucru de care s-au ocupat fondatorii Asociaţiei Americane a Crescătorilor de King Alb a fost definirea unui standard al rasei, misiune îndeplinită cu mare atenţie şi rigurozitate, întrucât chiar şi azi sunt puţine modificări aduse standardului trasat de aceştia.
După ce Ray King a obţinut pentru prima dată kingul argintiu şi a reuşit să obţină oarecum omologarea acestei culori în 1919, a urmat în 1921 schimbarea numelui asociaţiei în „The American King Club". Următoarea culoare a fost albastrul după care au urmat roşul, galbenul, negrul şi celelalte culori şi variante pe care le cunoaştem azi.

STANDARDUL RASEI KING

Greutate şi dimensiuni
Păsări mature: 850g – 1.050g;
Păsări tinere: 800g – 960g;
Înălţime


30 cm – 11,75 inch;
Lăţimea


14 cm – 5,5 inch (între extremităţile pieptului);
Adâncimea


11,5 cm – 4,5 inch;
Lungimea


24 cm – 9,5 inch (de la vârful cozii până la extremitatea pieptului);
Picioarele


6,7 cm – 2,625 inch (de la centrul unei încheieturi până la centrul celeilalte).

Scala de punctare

Porumbel King[3]
1. Cioc 5 pct.
2. Nări 3 pct.
3. Cap 10 pct.
4. Ochi 3 pct.
5. Contur ochi 4 pct.
6. Gât 5 pct.
7. Piept 10 pct.
8. Corp 10 pct.
9. Chilă 10 pct.
10. Spate 5 pct.
11. Aripi 7 pct.
12. Coadă 5 pct.
13. Picioare 10 pct.
14. Degete 3 pct.
15. Penaj 10 pct.
Masculii trebuie să prezinte un aspect masculin, iar femelele un aspect feminin. Păsările cu un aspect nedefinit sau cele care refuză să arate un comportament corespunzător pot fi depunctate cu până la 10 puncte. Aceste 10 puncte pot varia dar nu trebuie să fie incluse în totalul iniţial de 100 de puncte.

Porumbei gulerati

Porumbeii gulerati – mai sunt denumiti si porumbei cu peruca. Numele porumbeilor din aceasta grupa deriva de la formatiunea de pene pe care o au pe gât si în jurul capului, în forma de gluga, sau de peruca. Îsi au originea în India, si erau cunoscuti în Europa înca din anul 1500, sub numele de porumbei de Cipru. Este un porumbel de talie mare, cu forme alungite, corpul tinut jos si orizontal.

SCURT ISTORIC ASUPRA PORUMBELULUT GULERAT


Porumbei gulerati
Cunoscatorul, chiar si numai intr-o mica masura, a numeroaselor rase de porumbei, va trebui sa fie de acord ca porumbelul gulerat este creatia cea mai nobila in cultura porumbeilor. Pot exista multe ‘‘perle’’ valoroase demne de a fi admirate si recunoscute dar privind cu maxim de obiectivism, nu vom putea decat sa admitem ca aceasta rasa de porumbei impresioneaza prin desavarsita ei noblete si simplitate. Despre porumbelul gulerat se stie ca este una din cele mai vechi rase de porumbei. Ea provine din India si este amintita pentru prima data in scrierile vremii in anul 1555. In Europa, aceasta rasa de porumbei a fost adusa de navigatorii englezi si olandezi si-a gasit repede admiratori, fiind crescuti la curtile regesti.
Natural, aspectul si imaginea porumbelului gulerat au evoluat in timp ca efect al strictei selectii aplicate de catre crescatorii pasionati. Crescatorii americani, englezi si cei germani si-au castigat mari merite in perfectionarea lui. Tinuta mandra, cu un corp tras, pe cat posibil mic, dar suficient de mare pentru a asigura rasei efectul estetic, gatul lung, scheletul suplu, pieptul ingust si penele lungi, sunt conditii esentiale pentru o pasare de valoare. Si in Romania, calitatea porumbeilor a crescut semnificativ, in special datorita muncii de selectie precum si datorita importurilor de pasari valoroase, destul de numeroase in ultimul timp. In concluzie, la ora actuala exista si in Romania exemplare de porumbei gulerati cu o valoare comparabila celor din occident...

Porumbei Gușați

Porumbeii gusati – porumbei cunoscuti în Europa si India înca din anul 1600. Se presupune ca ar fi adusi din Asia. Porumbeii gusati sunt caracterizati printr-o gusa situata pe fata anterioara a gâtului, pe care o umfla si o dezumfla dupa vointa. Configuratia corpului este variata: se cunosc rase cu picioare foarte lungi, cu corpul tinut aproape vertical, altele cu picioare scurte si cu corpul tinut orizontal....

Porumbei gusati
La inceput, in Europa au fost utilizati in transmiterea stirilor diferite rase de porumbei “pescarusi”, zburatori, porumbeii turci numiti si camus si chiar porumbeii gusati de talie mica. In unele orase din Olanda si Belgia, aceste rase au fost incrucisate cu porumbeii bagdeti adusi din Orient, care in tarile asiatice faceau serviciul de curieri inca din secolele VII si VIII, fiind numiti porumbei voiajori persani. Pentru aceste incrucisari au mai fost utilizate si alte rase locale ca: porumbelul de Liège sau Pigeon Liégeois, numit si Smerle, zburatorul de mari inaltimi numit Cumulet, pescarusii francezi sau Cravatés français, porumbelul comun de ferma sau Bizet si gutanii semisalbatici sau Chesturlet. In unele regiuni ale Belgiei, datorita unei selectii consecvente, apar prin 1800 tipuri caracteristice de porumbei voiajori: tipul de Liege cu ciocul scurt, tipurile Vervier, Gentois, Bruxelles si Brabant cu ciocul mijlociu, precum si tipul de Anvers, cu ciocul mai lung. Din punct de vedere al zborului si al simtului de orientare, in decursul unei ameliorari de mai multe decenii, s-au diferentiat subrasele de Anvers si de Liege. Prin incrucisarea succesiva a raselor s-a ajuns la unificarea diferitelor varietati de porumbei voiajori, a fost obtinut un tip unitar si a aparut astfel si s-a raspandit actualul porumbel calator sau voiajor sport. Trebuie sa mentionam insa ca n-a fost realizata o ameliorare absolut unitara, deoarece selectia s-a facut mai ales pe baza aprecierii sistemului de orientare si a aptitudinii de zbor, fapt care explica variabilitatea destul de mare a caracterelor externe morfologice ale porumbeilor voiajori actuali, oglindita si de standardul modern international, adoptat pentru voiajorii de concurs..


Porumbei Rotati (Voltati)


Porumbel rotat (voltat)
Originea: porumbeii rotati au fost selectionati in Anglia.
Capul: relativ mic, alungit; este nemotat cu fruntea putin bombata, usor ridicata fata de linia ciocului si ceafa mult arcuita.
Ochii: brun inchisi la porumbeii albi cu coada colorata si capaciti la cei cu penaj unicolor si codalbi; ochii sunt albi.
Geana: putin pronuntate, alb-galbene si netede.
Ciocul: lung, subtire si drept, indreptat in jos; este negru la varietatile negri si vinete, alb la varietatea alba si de culoare deschisa la celelalte varietati. Narile: alungit-cordiforme, despartite netede si albe.
Gatul: lung, recurbat la fel ca gatul unei lebede, lasat mult pe spate cu o tremurare nervoasa caracteristica si cu barbia adanc scobita. In pozitia numita “de parada” capul este plasat mai jos decat varful pieptului, pe nuca sau pernita formata din penele bogate supracodale...

Porumbei Tobosari


Tobosar german cu coada neagra



Tobosarii germani


Tobosar de vogtland
  • Între porumbeii decorativi, un loc aparte îl ocupă aşa-numiţii „Toboşari”. Pe lângă penajul elegant, sunetele inconfundabile ale exemplarelor acestei rase îi face extrem de apreciaţi.
Origine şi comportament
Originea rasei cunoscute sub denumirea Toboşar este prea puţin cunoscută. Cea mai timpurie menţiune documentară apare într-o lucrare scrisă de Aldrovandi, în 1603. Menţionările ulterioare nu sunt puţine, dar, din păcate, descrierile şi referirile la originea acestor porumbei diferă şi chiar se contrazic.
În cele mai timpurii relatări se afirmă că porumbeii Toboşari provin din Egipt şi din Asia. Se ştie că Toboşarii de Buhara au jucat un rol important în formarea raselor moderne de Toboşari, însă rasa modernă pare să-şi fi pierdut vocea originală, descrisă în amănunt în multe lucrări de columbofilie.
Rasele asiatice cu caracteristici tipice de Toboşari au fost importate încă din secolul al XVII-lea în Rusia, Italia, Franţa şi Germania. În special germanii au importat masiv astfel de exemplare şi s-au ocupat îndeaproape de selecţia lor, obţinând diverse varietăţi de „Toboşari Germani”....

Rase de porumbei tobosari

Tobosar de Vogtland
Tobasar de Dresda
Tobosar de Buhara
Tobosar englez
Tobosar german cu coada neagra
Tobosar german cu mot pe cioc
Tobosar Rusesc
Tobosat sirian-Alawi..

Rase romanesti


Standardul raselor de porumbei

Standardul, in functie de rasa, va cuprinde impresia generala si caracterele de rasa ale capului, corpului, membrelor, aratate detaliat (cap, ochi, gene, cioc, piept, gat, spate, aripi, picioare, coada, structura si desenul penajului). Standardul, in afara de caracterele specifice rasei, cuprinde si caracterele nedorite (greseli grave si usoare) straine rasei respective, care pot fi penalizate in cadrul greselilor usoare sau eliminatorii, (descalificative) in cazul greselilor grave.
Un standard se considera corespunzator unei anumite rase, atunci cand caracterele pe care le contine sunt caracteristice pentru majoritatea exemplarelor rasei. Deci, calitatea majoritatii porumbeilor apartinand unei rase se cere sa corespunda nivelului mediu al tipului rasei respective, adica standardului..


Rase de porumbei romanesti
 
 

Porumbelul gât golaş de Transilvania

Porumbelul gât golaş de Transilvania face parte din grupa porumbeilor de zbor cu coada lată şi cioc mijlociu. Se mai numeşte porumbel românesc cu gât gol, ciung chel, porumbel chel. Este o rasă foarte apreciată şi căutată atât în România cât şi în alte ţări în special în Germania.
Rasa s-a format din zburătorul Ciung de Bucureşti printr-o mutaţie, a fost considerată o varietate a zburătorilor ciungi roşii de Bucureşti, iar din 1965 este rasă distinctă. Rasa a fost descrisă prima dată în 1P59 de către Acad. Prof. Dr. Peterfi Şt. împerecheat cu ciungi de Bucureşti rezultă produşi intermediari, cu gâtul semigolaş sau parţial golaş care la rândul lor dacă sunt împerecheaţi iarăşi produc descendent....



 Porumbelul Gat Golas


Porumbelul Gat Golas
Sinonime: porumbel romanesc cu gat gol,porumbel chel,ciung chel Face parte din grupa porumbeilor zburatori cu cioc mijlociu si coada lata.
Originea: este o varietate a zburatorileor ciungi rosii de Bucuresti,raspandita mai ales in Muntenia. Prima atestare documentara dateaza din 1899,cand este publicata prima descriere,in ziarul unguresc Szarnysaink (Zburatorii nostrii), apoi Istvan Peterfi publica in 1952,in ziarul suedez Svensk Duvavelsförnings Tidskrift(Nr. 3), articolul Jucatorul Gat-Golas. Sunt buni zburatori,urca repede la mare inaltime si pot zbura , daca sunt bine antrenati, intre 5 si 10 ore.


Aptitudini de zbor: zbor de inaltime,rapid,in stol pe o durata de 1-2 ore.
Impresia generala: porumbel de talie mijlocie spre mica,cu constitutie destul de puternica, dar proportionala cu linii mai alungite,lung de 31-35 cm.corpul are greutatea de 250-300g,cutinuta aproape orizontala,scade usor spre coada.
Caractere de rasa: Capul: rotunjit,cu fruntea inalta si bombata,crestetul arcuit,usor batut,ceafa aproape rotunjita
Ochii: albi,cu inele late,de culoare deschisa(geana moarta)
Ciocul: are lungimea de 12-16mm,usor indreotat in jos,maro deschis.Umflaturile de la baza ciocului sunt scurte,cordiforme,usor despartite,cu suprafata neteda,si cu baza fin pudrata alb.
Gatul: de lungime mijlocie,este subtire si golas sau chel,ca la gaina de Transilvania,adica lipsit de pene,de la barbie si din dreptul urechilor pana aproape de gusa.Are pielea zbarcita,usor cheratinizata si este de culoare maro -rosiatica inchis.
Pieptul: larg,perimetrul toracic de 23-25cm,bombat,usor indreptat in sus.Abdomenul este plin si usor arcuit.
Spinarea: scurta,dreapta si inclinata usor,oblic spre coada.
Aripile: au lungimea de 11-13cm
Coada: lata,plata cu marginile mai mult paralele,compuse din 12-16 rectrice,purtate orizontal sau usor ridicate,in majoritatea cazurilor glanda uropigiana fiind nedezvoltata. Picioarele: de lungime mijlocie7,6-8,4 cm,neincaltate.
Penajul: scurt,des,si starns lipit de corp
Varietati de culoare: rosu-visiniu,galben.
Culoare si desen: Culoarea penajului este rosie-visinie,coada si remigele primaresunt vinete deschis sau sein,ori albe.Mai rar,penajul corpului este galben,iar coada si sfarcurile albe.
Greseli grave: Corp de structura grosolana,statura inalta,cap colturos,cioc lung,ochi galbeni,geana de structura,grosolana sau rosie,gatul acoperit partial de pene sau cu penaj mult sub urechi,penaj baltat,coada ingusta,culoare neintensiva.
Marimea inelului: 7mm ...



Jucatori baltati romanesti


Porumbei jucatori baltati romanesti
In ansamblul raselor romanesti, baltatii sunt una din putinele rase cu duble calitati: de zbor si joc si totodata de culoare si care,din pacate,a disparut in mare parte din prim-planul raselor prezentate la expozitiile anuale columbofile. O rasa foarte raspandita la noi cu ceva vreme in urma a ajuns in situatia de a fi aproape necunoscuta azi pentru foarte multa lume,desi,nu este una din rasele care ar necesita oarece conditii speciale de crestere, isi cresc foarte bine puii, zboara frumos cu joc si au si un aspect placut dat de desenul specific.
Ca origine,literatura columbofila ii mentioneaza ca descendenti din vechile rase de turmani rusesti baltati si exista destule elemente pentru care nu putem avea nici o indoiala c-ar fi asa.Doar ca,avand in vedere unele din caracteristicile lor,respectiv forma capului,care poate fi atat rotunjita,precum la baltatii rusesti,cat si mai alungita,ceea ce nu e deloc caracteristic raselor rusesti considerate a fi la originea baltatilor nostri,cred ca in ascendenta lor intra si o alta rasa veche cu desen specific,respectiv zburatorul Akmani,o rasa veche turceasca pe care o mai putem gasi astazi prin Bulgaria,si care se aseamana foarte mult cu unii din baltatii nostri in ceea ce priveste conformatia capului si nu numai.
Sunt porumbei din grupa raselor cu cioc mijlociu si coada lata,nemotati,desi foarte rar scot si pui motati,ciocul e alb,doar la varietatea pe negru putand aparea caniti,ochii sunt deasemenea albi,desi cateodata mai pot aparea si ochi de culoare ciresie-visinie, iar genele alb-rozalii.Talia e mijlocie,cu aripile lungi, purtate fie pe coada fie usor trenate,pieptul larg si bombat iar spinarea usor concava care se termina cu o coada lata purtata orizontal sau usor ridicata.Picioarele pot fi atat neincaltate cat si cu o incaltatura mica,amanunt care face si diferenta intre cele doua varietati cunoscute:cea de Ploiesti incluzandu-i pe cei neincaltati si varietatea de Bucuresti cu referire la cei incaltati...

Porumbei jucatori

Ne ocupam de porumbei din rasele de jucatori cum ar fi Jucatori de Galati inca din '98 , Rolleri Orientali si de rasele de ornament: Gulerati si Frizati Maghiari.Pana in anul 2009 am crescut si Rolleri de Birmingham la care am renuntat datorita lipsei de timp si spatiu
Rollerii de Birmingham proveneau din doua surse: o parte descendenti ai unor pasari din Anglia (Birmingham) , restul din Ungaria.Mi-am pastrat o pereche daca cumva voi dori sa-i inmultesc din nou, deocamdata sunt doar doici.
Jucatorii de galati provin din doua linii: una de zbor formata din porumbei de talie mai mare, selectati pentru zbor si care in timp si-au pierdut abilitatile de jucatori.Totusi unii dintre ei mai fac una sau doua tumbe.Au cioc mediu si capul mai putin rotunjit, iar cealalta linie este formata din jucatori pursange care fac siraguri(unele fatale).Acestia au talie mica,cioc mic si cap rotund. Varietatea de culori acopera intreaga paleta de la negru, maro pana la galben, cu doua varietati de albastru:inchis si deschis.Ambele linii au exemplare cu sau fara mot. Prin incrucisarea celor doua varietati incercam sa impletim dorinta de zbor cu jocul , scopul final este obtinerea unor porumbei avand caracteristicile fizice si tehnica jucatorilor , inzestrati cu pofta de zbor a primei varietati .In decursul anilor am constatat ca principala deficienta a rasei o constituie incapatanarea si labilitatea psihica.Consideram ca aceasta este principala directie pe care trebuie sa se desfasoare selectia rasei.Din acest punct de vedere rollerii de Birmingham sunt mult mai echilibrati,acestia necesitand un efort mai mic din partea crescatorului. ,




 Standard porumbei jucatori de Constanta

Rasa s-a format in Constanta
Se caracterizeaza prin zbor inalt, cu joc bun, de durata mica.
Caractere de rasa 
- capul mic, frunte lata si bombata, ceafa bine curbatacu mot sau fara
- ochi albi, cu gene duble de culoare galben deschis
- ciocul scurt, gros, de culoare alba cu nari groase pudrate cu alb.
La exemplarele batrine, apar carunculi la gura si barbie
- gitul de lungime mijlocie, relativ gros, putin curbat, cu tinuta verticala, barbia bine scobita
- pieptul larg bombat
- spatele lat in umeri, scurt, inclinat usor spre coada
- aripile relativ lungi, lipite pe linga corp, purtate pe coada sau usor trenate
- coada ingusta si plata de lungime medie
- picioare scurte, de culoare rosie, neincaltate
Culoare si desen
Se intilnesc: unicolori, cu desen si pestriti
Cei cu desen au capul, coada si virful reningelor albe.
Culoare de baza, poate fi: albastra, rosiea, galbena, neagra, bragagie(rosu dungat)
Exemplarele pestrite, au corpul uniform impestritat.
Greseli grave
- corp cu structura robusta, cioc ingust, cap lung sau ingustat, ochi sparti, gene rosii, picioare lungi, carunculi exagerati la gura si barbie.
Marimea inelului 
7 mm


Prumbei plonjori "Nu stiu daca cunoasteti porumbeii plonjori. Acestia zboara la inaltime mare de unde ii chemi cu un dropper(franceza. apelateur) Vazand apelatorul(de obicei un porumbel) ei coboara in picaj invitindu-se cu aripile semi desfacute ca o farfurie zburatoare si aterizeaza la picioarele crescatorului.Eu am avut acest tip de porumbei cativa ani. vezi . www.geocities.com/islanddonek/ pagina si in engleza cu multe linkuri din toata lumea... mai mult despre porumbei jucatori[3]

Calugarita, Cap de maur german, Calotat[4]

Despre jocul porumbeilor

Porumbeii jucatori sunt acei porumbei crescuti pentru abilitatea lor de a se rostogoli peste cap (a juca) in zbor. Porumbeii putatori ai acestui caracter apar perfect sanatosi, fara probleme in crescatorie legate de alimentatie si reproducere, pot zbura adesea fara sa joace si o foarte mare parte dintre ei nu au probleme in a-si controla jocul. Majoritatea crescatorilor cauta sa selecteze porumbei cu o expresie intermediara a acestui caracter excluzandu-i pe cei cu o expresie excesiva. Porumbeii cu o expresie excesiva a acestui caracter continua sa joace in zbor pana cand se lovesc de pamant, starea sanatatii acestora putand fi serios compromisa.
Cel mai probabil, jocul este derivat din comportamentul sexual. Cu totii am observat ca, dupa ce se imperecheaza, porumbeii fac un zbor scurt in jurul crescatoriei batand puternic din aripi si planand. In timpul planarii apare o contractie moderata si de scurta durata a muschilor latero-cervicali ai gatului si ai spatelui superior. Acest fapt poate duce, in cazul unor muschi mai sensibili cum sunt cei ai jucatorilor, la o coada scurta sau chiar 1-2 tumbe. Probabil ca aceasta caracteristica a fost observata initial si selectata in timp, astfel ajungandu-se la jucatorii de azi. Putem obesrva destul de des porumbei care bat cu putere din aripi si planeaza usor (mai ales in prezenta porumbitelor) inainte de a juca.
Un bun jucator ar trebui sa indeplineasca 3 conditii:
1. Sa joace bine (cat de mult se poate si cat mai strans),
2. Sa nu cada,
3. Sa se inalte bine. ..

 Rollerul de Rakovnik


Porumbei - Rollerul de Rakovni
A fost creat in orasul Rakovnik, Republica Ceha. Sunt porumbei de talie mica, 200-220 grame, cu capul rotunjit, fruntea bombata si ceafa rotunjita si nemotata. Picioarele sunt de lungime mijlocie si neincaltate. Sunt unicolori, baltati ca Jucatorii de Komarom insa cu musca pe frunte, sfarcolati si pestriti pe negru, rosu, galben, vanat si alb unicolor. Sunt porumbei de zbor si joc...


Porumbeii pentru nunti

...Minunatii porumbei pot juca un rol cheie in celebrarea casatoriei. Cel mai potrivit moment pentru eliberarea porumbeilor este cel al incheierii serviciului religios.


...Un serviciu unic care are un efect spectaculos asupra invitatilor si care da un aer de romantism nuntii d-voastra.
...Porumbeii sunt o alternativa clasica la eliberarea unor baloane, auncarea cu orez sau cu petale de flori. Ei reprezinta iubirea mirelui si al miresei si adauga inca un moment de neuitat ceremoniei de nunta. Intr-adevar, o amintire frumoasa pentru o viata.
...Una dintre cele mai romantice traditii este eliberarea a doi porumbei, care simbolizeaza puritatea, fidelitatea si iubirea.
...Un moment important pentru ceremonia religioasa este, cand la iesirea din Biserica va intampina porumbei albi ca neaua, iar in acelasi timp se elibereaza spre cer.,

Voliere



Construirea unei voliere

Cand porumbeii zboara liber,exista intotdeauna pericole precum pasarile de prada,pisicile,zgomotele puternice sau cablurile electrice.Pierderea unor pasari valoroase poate fi foarte dureroasa,asadar se folosesc in cresterea porumbeilor adaposturile dotate cu voliera.
In functie de amplasament crescatoria poate avea o voliera exterioara.Aceasta trebuie sa nu permita accesul sobolanilor,ca sa fim scutiti de surprize neplacute,iar ochiurile plasei de sarma din care este realizata voliera trebuie sa fie suficient de inguste,incat sa nu intre vrabiile,care pot aduce paraziti precum capusele sau paduchii.
Daca se poate,voliera va fi si ea indreptata spre sud,pentru ca porumbeii sa beneficieze de cat mai multa lumina solara.Ea trebuie sa fie cat mai spatioasa, pt.a asigura porumbeilor libertate de miscare.Volierele care ocupa o suprafata de 3x3m sunt considerate de marime mijlocie.Exista voliere mult mai mari,dar si de dimensiuni mai reduse.Asta depinde de numarul,rasa si temperamentul porumbeilor.
Multe crescatori cu voliera au partea din fata deschisa,astfel incat porumbeii pot zbura liber din adapost in voliera.Astfel voliera devine practic o parte integranta a crescatoriei.Totusi ea trebuie sa poata fi inchisa cu o usa,pentru ca porumbeii sa poata fi adapostiti de frig,ploaie sau vant. In schimb,alte adaposturi au doar un orificiu prin care porumbeii pot iesi in voliera sau se pot intoarce in adapost.Pentru control si protectie,acest orificiu trebuie sa se poata inchide cu o clapa.
In voliera sunt amenajate numeroase spatii unde se pot aseza porumbeii,ca sa nu se inghesuie.Pt.asezarea porumbeilor exista scanduri,bare,acoperisuri,etc.Alegerea facandu-se mai ales in functie de rasa porumbeilor.Rasele mai mari prefera sa se aseze pe platouri individuale,care le ofera mai mult spatiu si se evita ciocnirile care apar in cazul barelor sau scandurilor.
Daca nu este betonata podeaua volierei se recomanda asezarea unui strat de pietris pe sol,astfel incat ploaia sa spele impuritatile.,,

Voliere pentru exterior si interior

  • Din tabla din otel, cu strat din material plastic. Cu role. Inclusiv 2 hranitoare respectiv adapatoare si 4 bete de odihna, din material plastic. Sertar detasabil pentru o curatare usoara."Milano". Dimensiuni cca.: usa mare 30/20 cm, l/A/I Interior: 66/55/146 cm, exterior: 79/68/147 cm, distanta gratii 12 mm, grosime gratii 1,5 mm...
 

Imperecherea porumbeilor

Odata cuplul format, ramane nedespartit toata viata. Puii ies din oua dupa 18 zile de clocit, sunt orbi si acoperiti cu un puf galben. Ambii parinti clocesc ouale.
Porumbeii isi hranesc puii cu o substanta laptoasa, preparata in gusa. O alta particularitate a porumbeilor este aceea ca sunt singurele pasari care pot „suge” apa cand beau (celelalte zburatoare trebuie sa ia apa in cioc pana isi umplu gura, apoi sa-si dea capul pe spate pentru a o putea inghiti). Porumbeii domestici sunt cei mai cunoscuti, dar exista aproximativ 300 de specii, cea mai mare varietate aflandu-se in sud-estul Asiei si in Australia. Principalii lor dusmani naturali sunt uliul si soimul, pasari rapitoare extrem de puternice si de abile....

Reflexul de imperechere la porumbei

Acest reflex este prezent la toate speciile de pasari si mamifere, atata doar ca el se manifesta diferit de la o specie la alta, avand uneori si particularitati de rasa.
Totul incepe cu porumboiul, care, la vazul porumbitei ia o pozitie impunatoare, este foarte atent si cand se aproprie de aceasta incepe sa guruie invartindu-se in jurul ei. Incepe sa-i faca curte. Acest moment coincide cu ridicarea penelor din zona crupionului, intr-o pozitie erecta, latirea cozii si umflarea gusii. In acelasi moment porumboiul se arunca asupra porumbitei, cu gusa umflata si taraindu-si coada desfacuta pe jos, bineinteles scotand tot aceleasi sunete ca la inceput.
Daca porumbita accepta porumboiul, aceasta incepe sa de-a din cap, cu miscari scurte de sus in jos. I-si intinde gatul spre porumboi pentru a fi sarutata. Pregatindu-se de sarut porumbeii se scociorasc mai intai cu ciocul prin penele aripilor sau ale cozii, dupa care intredeschizandu-si ciocurile se intind unul spre celalalt si cu miscari de sus in jos ale maxilei isi prind ciocul unul in ciocul celuilalt, dupa care are loc o scuturare a intregului corp de la coada inspre cap, cu scopul de a elibera secretii ale gusii ce trec de la un porumbel la celalalt. Sarutul propriu-zis este de fapt un schimb de lichide din gusa porumbeilor parteneri. Acest lichid are rolul de a excita organele reproductoare femele cat si mascule. Sarutul se repeta de cateva ori pana cand este efectuata excitarea completa a ambilor parteneri.
Dupa sarut porumboiul ocoleste de cateva ori porumbita dandu-i de inteles ca trebuie sa se lase jos pentru a fi incalecata (calcata). La un moment dat porumbita se lasa jos cu coatele aripilor putin desfacute, in acel moment porumboiul o incaleca apasand-o in mod repetat cu picioarele pe spate. La acest stimul porumbita ridica coada si-o da intr-o parte proiectand cloaca inafara. Porumboiul se apleaca cu zona cloacala pe cloaca porumbitei iar intromisiunea si eliberarea spermei se realizeaza transcloacal in oviduct. In timpul realizarii intromisiunii porumboiul isi falfaie de cateva ori aripile. Copularea a luat sfarsit dupa ce porumboiul se lasa sa cada sau se da jos de pe spinarea porumbitei, zboara spre locul ales de cuibarit batand in zbor din aripi, sau se da jos de pe porumbita si cu un gest de mandrie face cativa pasi guruind si taraindu-si coada pe jos. Porumbita, daca copularea a reusit, il urmeaza la locul de cuib sau se intinde spre porumboi cerand un alt sarut. Actul sexual la porumbei, adica copulrea propriu-zisa, dureaza de la 1 la 2 secunde.
Porumboiul odata ajuns la locul ales de cuibarit isi umfla gusa si-si taraie coada guruind si invartindu-se in acel loc. Nu de putine ori dupa ce copularea a avut succes porumboiul dandu-se jos de pe spinarea porumbitei se aseaza si el jos pentru a fi incalecat de catre porumbita.

Hrana porumbeilor

N-ar trebui sa dai porumbeilor ”un amestec special pentru schimbarea penelor”?
Nu are nici un temei stiintific,asa ca nu te mai gandi la asa ceva.
Reproducatorii,pui participanti la curse,toti,primesc aceeasi mancare 365 de zile pe an,inclusiv in timpul schimbarii penelor.
E de la sine inteles ca in special in perioada de innoire a penelor,care este grea pentru porumbei,mancarea trebuie sa fie completa:cu destule grasimi,proteine,de fapt hrana trebuie sa fie completata tot timpul anului.
Atata vreme cat penele zboara din toate partile,porumbeii trebuie hraniti foarte bine.
Trebuie sa cantaresti porumbeii in mana in mod regulat pentru a le verifica greutatea.
Daca observi ca se depune grasimi in organism,trebuie imediat sa-i hranesti mai putin...

 Notiuni orientative privind hrana

Porumbeii folosesc cu precadere sortimente de origine vegetala constituite din seminte de graminee si de oleaginoase cultivabile, fructe, verdeata, radacinoase si, intr-un procent redus, seminte de mac sau alte seminte ale unor plante din flora spontana. In cantitati limitate si periodic se includ in hrana si sortimente de origine animala: oua, branza, insecte, viemi de faina, pupe de furnici, maduva de oase de vita.
O ratie completa include pe langa aceste surse si un supliment de saruri minerale sub forma de grit (faina de oase, faina de scoici, coji de oua, creta furajera) precum si de vitamine. Acestea se administreaza in apa de baut sau odata cu furajarea.
In lista concentratelor energetice se includ in primul rand grauntele de graminee: mei alb, mei galben, mei rosu, dughie, glant, ovaz. Graul, secara, orezul si porumbul cu boabe mici sau maruntite constituie sortimente preferate pentru porumbei.
Semintele de plante oleaginoase sunt frecvent folosite in amestecuri si mai rar ca singura sursa de hrana. In lista plantelor oleaginoase sant incluse: canepa, inul, rapita, floarea soarelui, macul. Indiferent de felul acestora, semintele de plante se administreaza in hrana mai ales sub forma de amestecuri, ceea ce permite consumarea mai mult a celor preferate.
Unele amestecuri de seminte nu sunt destinate numai hranirii ci si asigurarii anumitor cerinte, ca de exemplu pentru calitatea penajului. Astfel, se recomanda pentru refacerea luciul penajului, dupa naparlire, reteta ing. Lakotos I., constand din: canepa 55g, floarea soarelui 15g, in 5g, rapita 5g, mei 10g, mohor 10g. La pasarile tinere se recomanda ca semintele de canepa sa fie putin stivite pana la obisnuirea organismului cu acest furaj...

Hrana porumbei

Va oferim urmatoarele retete pentru hranirea porumbeilor


DE IARNA DIETIC NAPARLIRE REPRODUCERE DE CONCURS
33% orzoaica 30% orzoaica 30 % porumb 30 % porumb 35 % porumb
30% porumb 20% grau 15 % grau 25% mazare 20 % mazare
10% mazare 10% orez 5 % triticale 10% grau 14 % grau
8% grau 10% sorg (2 feluri) 20 % mazare 5% floarea soarelui alba 6% floarea soarelui
8% sorg 10% floarea soarelui alba 10% floarea soarelui 5% floarea soarelui 5 % triticale
5% floarea soarelui alba 10% mei 2% floarea soarelui alba 5% mei 3 % orez
2% triticale 5% triticale 2 % orez 5% triticale 2% floarea soarelui alba
2 % orez 5% porumb 1 % canepa 3% orzoaica 2 % canepa
2% mei 3% mei 2 % orez 2% mei
3% rapita 2% rapita 2% sorg (2 feluri)
2% sorg (2 feluri) 2 % canepa 2% orzoaica
3% orzoaica 2% sorg (2 feluri) 2% mazariche
2% mazariche 1% mazariche 2% in
2% in 1% in 1% rapita
2% avaz decorticat
sac 40 kg 440.00
sac 25 kg 280.000 		sac 40 kg 495.00
sac 25 kg 310.000 		sac 40 kg 550.00
sac 25 kg 345.000 		sac 40 kg 555.00
sac 25 kg 348.000
sac 40 kg 550.00
sac 25 kg 345.000
Produsele sunt verificate de catre Directia Sanitara Veterinara Satu Mare din punct de vedere bacteriologic, micologic, toxicologic
Putem produce orice alte amestecuri cerute din sortimentele de seminte enumerate mai sus.



CEREALELE

In alcatuirea unei ratii pentru porumbei ,vor intra in mai mare proportie grauntele de cereale.Acestea au cam 70% hidrati de carbon(glucide),8-12% substante proteice so 2-8% lipide,putine substante minerale(1,5-4%) si cantitati apreciabile de vitamine E si B,insa sunt sarace in carotene(pro-vitamina A),cu exceptia porumbului galben ,care e ceva mai bogat.
GRIUL: Este cautat de porumbei,dar trebuie dat cu multa chibzuinta,pentru ca fiind bogat in hidrati de carbon,favorizeaza ingrasarea si sterilitatea masculilor.
PORUMBUL: De asemenea este cereala apreciata ,este un furaj cu putere energetica mare ,fiind bogat in proteine si glucide;avand si o cantitate oarecare de carotene,mareste pofta de mancare si ridica digestibilitatea ratiei.De preferat este sa se dea porumbeilor porumb cu bobul mic.Porumbul are valoare calorica mare , administrat in cantitati mari duce la ingrasare.
OVAZUL: Desi nu le place porumbeilor este un furaj bogat in feruginoase ,se asimileaza usor si contribuie la formarea unor pene de calitate ,netede si unsuroase.Este bine ca ovazul sa se dea in hrana porumbeilor in special iarna,adica in perioada de asteptare a viitorului sezon sportiv;el ajuta ca zburatoarele sa fie usoare dar cu muschi tari.In acelasi timp ,este un tonifiant al sangelui si al sistemului nervos.Are insa un usor efect de franare a ouatului la porumbei;asadar in perioada ouatului ar fi bines a fie redus.
ORZUL: Se recomanda sa se dea in hrana porumbeilor obositi dupa concursuri ,dupa gonire la cuib etc. Amestecul de orz si ovaz constituie o hrana foarte buna pentru lunile ianuarie si februarie .Este bine sa nu se dea in hrana tineretului deoarece varfurile ascutite ale boabelor pot produce raniri pe traiectul digestiv.
Grauntele decorticate de ovaz si orz ,se recomanda sa se administreze pentru actiunea lor linistitoare ,pentru neutralizarea efectului produs de unele seminte excitante.
Orzul, mai ales ,are actiune calmanta asupra stomacului si este eficace in oprirea fermentatiilor intestinale ,in combaterea diareei.
SECARA: Are valoare nutritiva ceva mai redusa decat graul sau porumbul ,dar nu prea este pe placul porumbeilor...

Hranirea porumbeilor la intoarcerea din concurs

Se stie ca dupa efectuarea zborurilor porumbeii revin acasa deseori epuizati fizic, obositi nervos. Ca urmare a efortului mare muscular, se acumuleaza in organism produse de dezasimilatie, ca acidul uric, uree, materii fecale etc.; acestea trebuie cat mai urgent eliminate. In acest scop, unii columbofili folosesc purgative, ca sulfat de sodiu sau de magneziu, aloesul etc. Este total gresit, pentru ca acest tip de purgative deshidrateaza si slabesc organismul si asa destul de epuizat.
Se recomanda ca dupa asemenea eforturi sa se dea porumbeilor amestecuri asa numite depurative, adica cu efect laxativ, formate de pilda din orz si seminte oleaginoase. Asemenea amestecuri se dau de obicei a doua zi dupa concurs. Tot a doua zi, multi columbofili cu experienta, recomanda ca grauntele care se vor da porumbeilor sa fie usor umectate cu cateva picaturi de ulei de ustoroi (30 de picaturi la 1 kg de graunte si in amestecul de boabe sa se adauge drojdia de bere, cam 1-2 grame la 100 grame graunte). Usturoiul are efect dezinfectant al cailor respiratorii, iar drojdia de bere ajuta la refacerea prin continutul sau de vitamine din complexul B..

Amenda pentru hranirea porumbeilor

Consilierul orasului New York, Simcha Felder, a propus luni sa fie interzisa hranirea porumbeilor, informeaza FoxNews in editia online de marti.
Totodata, el doreste ca cei care sunt prinsi ca dau de mancare pasarilor sa fie amendati cu 1.000 de dolari. Felder sustine ca doreste sa fie impusa aceasta masura din cauza excrementelor numeroase care sunt pe strazile orasului.
In Londra, primarul Ken Livingstone a interzis hranirea porumbeilor in Trafalgar Square, piata cunoscuta ca loc de odihna pentru turisti, a inchis magazinele cu hrana de pasari din zona si a trimis in acea zona somi pentru a-i speria pe porumbei.
In Los Angeles a inceput o triere a porumbeilor, iar in Basel in Elvetia numarul porumbeilor a fost redus prin distrugerea oualelor acestor pasari.
Felder a afirmat ca New York a analizat toate aceste metode, insa amenda i se pare cea mai potrivita. 

Hrana speciala

Mancarea pentru "tobosari" este aparte decat cea a altor inaripate. De regula, ei se hranesc cu grau, porumb cu boaba mica, floarea soarelui, mazare si mazariche. In plus, ca supliment alimentar, la fiecare masa primesc minerale. Lunar, "tobosarii" primesc si cate o portie de vitamine care sa-i pastreze in forma. In programul de tratament intra si vaccinarile regulate care se fac impotriva pseudopestei si a paramixovirozei (o maladie extrem de contagioasa la porumbei care se manifesta prin pierderea echilibrului, rasucirea capului cu 180 de grade si atacarea creierului)...

Naparlirea porumbeilor


Naparlirea cozii la porumbei
Penele porumbeilor se uzeaza cu timpul si de aceea porumbelul le inlocuieste, le schimba la anumite intervale. Aceasta inlocuire a penelor, care se face treptat si nu in acelasj timp, se numeste napirlire. Ea are loc intr-o ordine precisa.

Naparlirea aripii
Naparlirea aripii incepe cu pana numarul 1 din remigele primare si continua in ordine, pina la pana numarul 10. Crescatorii stiu ca naparlirea primei pene se produce aproximativ in ziua a 10-a dupa depunerea celei de a doua ponte. Dupa ce prima pana a crescut mai mult de jumatate, de aproape doua treimi, cade pana a doua. Apoi la intervale de 2—3 saptamini cad si celelalte. Natura a aranjat astfel lucrurile incat niciodata aripa nu ramane cu mai mult de o pana lipsa, pentru ca pasarea sa nu fie stingherita in zbor.
Cand crescatorul care urmareste evolutia, schimbarii penajului constata pierderea celei de a 6-a remige primare, nu va mai obliga porumbeii sa zboare, deoarece in acel moment incep sa cada mai intens si penele corpului
si cele care acopar aripile.
Dupa pierderea primelor 5 remige primare,incepe si naparlirea remigelor secundare, perioada care coincide cu ritmul maxim al naparlirii generale. Ordinea in care porumbelul schimba remingele secundare este: 10,11,12,1,9,2,8,3,7,4,6 si 5, dar aceasta schimbare dureaza mai multi ani.


Naparlirea aripii la porumbei
Naparlirea cozii


Aproximativ odata cu pierderea celei de a 6-a remige primare incepe si schimbarea rectricelor, care de obicei se desfasoara de la interior spre exterior, doua cite doua, la intervale de 2—3 saptamani. Astfel, pentru un porumbel cu 12 pene in coada, ordinea va fi perechiie 5, 6, 4, 3, 1 si 2. La rasele cu mai multe pene in coada, principiul ramine acelasi.



Naptrlirea penelor corpului
Schimbarea penelor corpului va fi in toi dupa perioada de clocire. Pe la inceputul lunii septembrie pasarea pierde penele de acoperire dupa gat, piept si cap, iar apoi de pe restul corpului. Pentru ca schimbarea penajului sa decurga in conditii optime, crescatorul va trebui sa sisteze zborurile, clocitul si sa asigure o furajare completa.
Naparlirea pufului. Are loc in tot timpul anului, avand insa doua perioade importante, cu cadere mai abundenta. Prima are loc imediat dupa
terminarea marii naparliri (inaintea frigului mare). A doua perioada este la sfarsitul iernii, de obicei in cursul primei clociri, cand pasarea primeste puful de vara.,,

Procesul de naparlire

Pentru a înţelege perfect acest proces fiziologic apreciem că este necesar să dăm cateva lămuriri asupra acestei „haine” acoperitoare pe care porumbelul o înlocuieşte în fiecare an.

Această schimbare anuală a penajului se numeşte năparlire.
Penajul este compus din puf, fulgi şi pene.
La o pană deosebim tija, lama şi tubul, cu care pana se fixează în piele, numită Calamus. Partea tijei care poartă lama se numeşte rahis.

Lama penei sau stindardul este format din ramuri ale rahisului numite barbe, care are ramuri mai fine aşa numitele barbule, care au nişte carlige cu care se agaţă barbulele vecine şi totalitatea ramificaţiilor formează lama elastică.
Tot acolo se disting şi penele de avant, penele de plutire, cele de acoperire şi codale.
Penajul este uns permanent cu grăsime din glandele uropingiene (de la tartiţă) protejand pielea porumbelului de zăpadă, gheaţă sau ploaie. Schimbarea penelor începe imediat după naşterea primei perechi de pui, cam după 10 zile după ce porumbiţa a depus al doilea rand de ouă şi durează pană în decembrie a fiecărui an.
Prima pană care cade este a zecea numărată de la varful aripii, după aceasta urmează celelalte pene din grupul penelor de avant.
Penele de plutire, în număr de 12, se schimbă anual numai cate o pană, începand de la 1, dupa aceasta putandu-se afla uşor varsta porumbelului, căci penele noi au o structură deosebită faţă de cele vechi, fiind mai late, mai lungi, strălucesc mai mult ca cele vechi.
Penele cozii, 12 la număr încep să cadă odată cu penele de pe umeri.
Ele cad în perechi începand de la mijloc spre margine....

Medicamente pentru penele porumbeilor

  • Se stie foarte bine ca medicamentele sunt de evitat cat mai mult posibil in timpul schimbari penajulu.
Dar…in cazul in care apar probleme de sanatate,nu prea ai de ales.
Ideea e ca in acest timp porumbei sunt mai vulnerabili,mai sensibli la boli,deoarece schimbarea penelor intr-un scurt timp le slabeste mult organismul....


Cuprins

[ascunde]

Depistarea bolilor porumbeilor

Un crescator bun,care isi urmareste si verifica constant porumbeii,recunoaste repede simptomele unei boli.
Un pui care este sanatos se dezvolta repede,are gusa plina,cere de mancare,are ochii luminosi,pieptul rotund acoperit,acoperit de muschi puternici.
Un pui bolnav ramane ultimul,ca si marime,slabeste,este indiferent fata de ceilalti porumbei,nu cere hrana,are deseori tulburari de digestie,diaree,iar regiunea cloacei si penajul este acoperit de excremente.Are ochii opaci cu gene stranse,paraseste cuibul si are gusa goala.
Un porumbel bolnav nu manaca constant,din cauza gusei care este goala sau pe jumatate goala,are penele zbarlite si fara luciu,si poarta uneori coada si aripile cazute.
Se pot lua in considerare ca si semne de alarma urmatoarele cazuri:
-scaderea vitalitatii
-cazuri de voma
-respiratie grea(cu gura deschisa)
-scurgeri nazale
-incapacitatea de a zbura
-rasucirea capului
-naparlirea anormala
-deteriorarea sau murdarirea penajului
-cazuri de mortalitate
Este important de facut si controlul excrementelor,ele trebuie sa fie mici si compacte,nu moi si apoase. Porumbelului banuit i se poate palpa gusa,traheea sau abdomenul. .

Bolile porumbeilor

  • 1) VIERMI INTESTINALI-porumbeii bolnavi au stare de somnolenta
-slabesc sin nu mananca cu pofta - dupa efectuarea tratamentului adecvat porumbeii de vin mai vioi
  • 2) COCCIDIOZA -puii din ou nu pot ciocni coaja si mor
-porumbeii maturi se manifesta prin stare de somnolenta - la femele, se produce intarzierea ouatului
  • 3) TRICOMONOZA -in partea din spate a gatului se vede o substanta de culoare alb branzos
-puii din cuib cer mancare tot timpul -porumbeii bolnavi slabesc - pe timpul noptii , cand porumbeii dorm se aud asa numite sforaituri
  • 4) MICOPLASMOZA - in partea din spate a gatului se vede o substanta mucilaginoasa(muci in gat)
- gainat moale apatos
  • 5) SALMONELOZA - gainat verde
- articulatiile incheieturilor se pot unfla si de aici apare schiopatatul -pofta redusa de zbor -lasarea aripilor (porumbei nu mai pot zbura de la sol)
  • 6) PARAMIXOVIROZA(boala netratabila) - porumbeii virusati sucesc gatul
-diaree excesiva (gainat apatos)
  • 7) VARIOLA -apar negi pe ochi , nari si picioare.Acesti negi se pot transforma in bube mari si foarte mari
- aceasta boala nu se trateaza decat cu unguente sau substante care sa usuce bubele Cam astea ar fii principalele boli ale porumbeilor..

] Boli si tratamente porumbei


Paratifoza ("ologirea aripilor") (Salmoneloza)

Bacterii (Salmonella)
Stare febrila, consumarea excesiva a apei de baut, penaj zbarlit, tremurarea corpului, diaree si slabire generala.
Gainat: fluid, mucos, spumos, de culoare verde-albastru sau verde viu.
Antibiotice ( vitamina B-complex) per oral 2 X 1/4 tablete pe zi; antibiotice si sulfamide dizolvate in apa de baut (2 X 5 mg pe porumbel pe zi, timp de 6 zile).
Boala se poate preveni prin vaccinarea pasarilor cu ser antiparatific..

] Tricomonoza ("malai")

Flagelat (Trichomonas)
Vegetatii galbene in faringe, uneori si pe ombilic, in forma de membrane sau proeminente sferice, de consistenta diferita de la caz la caz.
Gainat: de culoare inchisa, negricios, bucati mici, compacte, acoperite cu un strat mucos-lucios.
Drajeuri sau praf de aminonitrotiazol (tricolaval sau lavoflagin) per oral sau in apa de baut (100 mg) pe kg porumbel, pe zi, timp de 7 zile..

Coccidoza

Protozoare (Eimeria)
Diaree cu eliminare de sange, slabire si moarte, sau un gainat redus, subtire in forma de omida, de culoare verde-mat sau gri-galbui.
Sulfamide (talazol); 1/2 de comprimat pe zi, timp de 6-7 zile, per oral sau in apa de baut, combinat cu administrarea vitaminelor (viplex sau electovit)..

] Micoza sau Aspergilloza

Mucegaiuri (Aspergillus, Mucor si Penicillium)
Un depozit alb-suriu in cavitatea bucala si caile respiratorii.
Drajeuri sau praf de aminonitrotiazol per oral sau in apa de baut si substante micostatice (Stamicin).
Nu sant indicate: antibioticele si sulfamidele !!.

Boli frecvente la porumbei

Intoxicatii - tratament: cand porumbelul a consumat graunte "tratate", se va incerca golirea gusii, tinandu-se porumbelul cu capul in jos, gusa se maseaza usor, in directia ciocului. In intoxicatiile cu sare de bucatarie, se va face o spalatura a gusii cu apa. Parazitii externi - paduchi, purici, plosnite, musculite, tantari, miaze, capuse, rai (scabii). Pentru distrugerea acestora se aplica un tratament cu pudre speciale, tratament care se va repeat la 7 zile.
Diftero-variola - boala infecto-contagioasa in care vaccinarea este obligatorie, potrivit legii de acum....

Tratamentele obligatorii premergatoare vaccinarii anti-paramixoviroza

1. Viermi
2. Tricomonoza
3. Infectii respiratorii
4-5. Coccidioza si Salmoneloza (in caz ca nu au mai fost tratate niciodata, sau au maiexistat probleme de la ultima tratare impotriva acestor boli)
Cu propunerea de a se tine cont de numarul maxim de zile recomandat mai sus pentru fiecare din aceste tratamente. ..


Denumirea bolii Agentul patogen Simptomele bolii Tratamentul si profilaxia
Variola aviara sau varsat ("malai") Virusuri variolice 1. Aspect de difterie: pe mucoasele foselor nazale, limba si cerul guriiapar vegetatii membranoase, faramicioase, galbene, cu aspect de malai.
2. Aspect de variola: pe cotul gurii, pleoape, pielea capului, gatului si pe aripi apar proeminente galbene sau sancre. 		1. Badijonare cu un amestec din tinctura de iod si glicerina.
2. Inmuierea si curatirea sancrelor cu glicerina sau ulei si badijonarea partilor bolnave cu tinictura de iod.
1. si 2. Antibiotice tetraciclina, streptomicina, aureociclina sau cloranfenicol) + vitamina B (Complex-B) sau sulfamide (sulfatiazol) administrate individual prin gura sau dizolvate in apa de baut.
Ca masura preventiva se recomanda vaccinarea antidifterica.
Ornitoza (Psittacoza) Virusuri (Pararickettsia A.M.) Slabire rapida, diaree, gainat verde-viu, spumos, catar al cailor respiratoare, inflamatia si umflarea pleoapelor, si a mucoaselor nazale, intarirea gusii. 1. Antibiotice + vitamina B-complex administrate individual, sau in apa de baut (1000 U penicilina in 5 parti egale pe zi sau 0,05 grame cloramfenincol pe zi, timp de 8 zile).
2. Furaje antibiotice (1 mg tetraciclina la 1 kg de furaje).
3. Graunti inmuiati in solutii antibiotice (0,5 mg tetraciclina la 1 gram de seminte. - Tetraciclina se dizolva in apa, +1% acid citric, semintele sant inmuiate timp de 24 ore, uscate apoi la aer si consumate).
Paratifoza ("ologirea aripilor") (Salmoneloza) Bacterii (Salmonella) Stare febrila, consumarea excesiva a apei de baut, penaj zbarlit, tremurarea corpului, diaree si slabire generala.
Gainat: fluid, mucos, spumos, de culoare verde-albastru sau verde viu. 		Antibiotice ( + vitamina B-complex) per oral 2 X 1/4 tablete pe zi; antibiotice si sulfamide dizolvate in apa de baut (2 X 5 mg pe porumbel pe zi, timp de 6 zile).
Boala se poate preveni prin vaccinarea pasarilor cu ser antiparatific.
Trihomonaza ("malai") Flagelat (Trichomonas) Vegetatii galbene in faringe, uneori si pe ombilic, in forma de membrane sau proeminente sferice, de consistenta diferita de la caz la caz.
Gainat: de culoare inchisa, negricios, bucati mici, compacte, acoperite cu un strat mucos-lucios. 		Drajeuri sau praf de aminonitrotiazol (tricolaval sau lavoflagin) per oral sau in apa de baut (100 mg) pe kg porumbel, pe zi, timp de 7 zile.
Coccidoza Protozoare (Eimeria) Diaree cu eliminare de sange, slabire si moarte, sau un gainat redus, subtire in forma de omida, de culoare verde-mat sau gri-galbui. Sulfamide (talazol); 1/2 de comprimat pe zi, timp de 6-7 zile, per oral sau in apa de baut, combinat cu administrarea vitaminelor (viplex sau electovit).
Micoza sau Aspergilloza Mucegaiuri (Aspergillus, Mucor si Penicillium) Un depozit alb-suriu in cavitatea bucala si caile respiratorii. Drajeuri sau praf de aminonitrotiazol per oral sau in apa de baut si substante micostatice (Stamicin).
Nu sant indicate: antibioticele si sulfamidele !!
 



Publicat de

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)